25 mai 1986 – apare pe lume Mihai Căldăraru.
Amintirile lui din copilărie sunt legate exclusiv de casa de copii, orfelinat, cum vreți să-i spuneți, în cazul de față școala specială nr 6 din Capitală.
Mihai Căldăraru este un om credincios. „Doamne ajută”, este formula lui de salut şi Dumnezeu un personaj permanent al discuțiilor pe care le poartă sau domnul Iisus Hristos să vă ocrotească și multă sănătate.
Ortografiază surprinzător de bine, comparabil cu scrisul unor demnitari, aleși sau puși în funcție.
Tânărul care schimbă lumea prin BINE! Să învățăm să apreciem. Apoi, să ne uitam în jur și să observăm că poate avem mai multe decât si-ar putea alții măcar sa viseze.
”Alții”, copiii orfani, mame si tați uitați de pruncii lor in case dărăpănate, familii pentru care banii sunt prea putini pentru bomboanele.
De fapt, sunt prea puțini ca micuții lor să aibă un brad, unul adevărat, nu desenat cu bățul pe pământul din odaia în care trăiesc 10-12 suflete.
Pentru acești ”alții” își dedică viața Mihai Căldăraru, un tânăr jurnalist care dăruiește.
Zâmbete, speranță și pâine. Dăruiește și jucării, și chicoteli și vise împlinite, acolo unde, la prima vedere, am spune că Dumnezeu nu mai e, însă, ascultându-l pe Mihai înțelegem că Dumnezeu lucrează prin oameni și e prezent în fiecare dintre noi, cei care alegem să facem o faptă bună.
Chinurile prin care a trecut la orfelinat, bătăile și abuzurile sexuale l-au încurajat pe tânărul Mihai să-și îndeplinească visul: de a ajuta copiii care au trecut prin aceleași suferințe asemenea lui.
La prima vedere, pare a fi povestea obișnuită a unui copil ce a crescut prin centre de plasament. Și așa si este, în fond.
La vârsta de trei luni, Mihai Căldăraru a ajuns într-un orfelinat, unde, mai târziu, i se aplicau bătăi „sora cu moartea”.
Cu siguranța, acesta este un caz dintre alte sute de cazuri petrecute în Romania.
Însă ceea ce impresionează cel mai mult este faptul că Mihai Căldăraru și-a depășit atât condiția de orfan dar totuși este sărac, ținând cu tot dinadinsul să reușească în viață.
Este bolnav, iar crizele dese de epilepsie din lipsa medicamentelor pe care nu și le permite îl dau înapoi cu mulți pași.
Povestea lui Mihai Căldăraru reprezintă lecție de voință pentru toți!
De la aproximativ trei săptămâni de viață, Mihai Căldăraru a fost beneficiar al protecției copilului București. Acest aspect nu l-a împiedicat să dea din aripi și să se înalțe ca să atingă culmile dorite.
A fost copilul unui sistem pe care niciunul dintre noi nu am dori să-l cunoaștem, căci din auzite, știm că este unul defect și nedrept.
Pentru el, în schimb, a însemnat acasă până la 18 ani. “Ce o să fac când ies din casa de copii la 18 ani? Mă tem și stau noaptea și mă întreb ce urmează.” mărturisea tânărul cu ceva ani în urmă, neștiind ce-l așteaptă.
În pofida incertitudinii lesne de înțeles pentru un adolescent care ar fi trebuit să simtă altceva la vârsta lui, a găsit resursele interioare potrivite pentru a învinge.
Poți să-i iei orice unui copil, numai nu-i lua visul. Nu s-a lăsat înduplecat nicio secundă de viața pe care a dus-o și a continuat să muncească pentru visul său, acela de a deveni jurnalist.
Mihai Căldăraru ne arată că succesul nu înseamnă să ai o afacere profitabilă.
Impactul pe care îl lasă asupra oamenilor îi încălzește mai mult sufletul și îi creează bucurie supremă. Gravitează în jurul bunătății, a generozității și a respectului.
A învățat să lupte și să se reinventeze ori de câte ori a fost nevoie, pentru că a avut în părinții săi un model de urmat.
A început să ofere sprijin semenilor săi prin 2011, prin intermediul unui ong de a-și forma un viitor și care întâmpinau greutăți sau aveau nevoie de lămuri, le primeau cu mare inimă de la Mihai Căldăraru fără a avea vreun beneficiu.
A fost premisa a ceea ce urma să vină. Se simte liniștit știind că nu a stat degeaba și că a pus umărul acolo unde a fost nevoie, mai ales că a urmat înființarea unei asociații caritabile.
Ce proiecte ticluiești pe viitor? Îmi doresc să am cât mai mulți prieteni alături și astfel să reușim tot mai multe să arătăm că se poate și că atunci când suntem mulți efortul este tot mai mic, indiferent că este vorba de donații sau voluntariat.
Mai sper ca marile companii care chiar își doresc să se implice în acte caritabile să își întoarcă privirea către oameni care chiar fac ceva în acest sens și nu doar către “vedete”.
Mihai Căldăraru este un tânăr din București, care astăzi are 35 de ani. Născut ultimul într-o familie cu mulți copii, nu a avut parte de copilărie precum ceilalți șase frați ai lui.
Mai mult de jumătate din viață a petrecut-o prin orfelinate, unde a fost abandonat de părinți, imediat după naștere.
La Revoluție, încă nu împlinise 1 an. Și-a regăsit familia abia după vârsta majoratului, însă a continuat să-și trăiască viața singur, pe cont propriu.
Prima slujbă a fost aceea de ajutor într-un restaurant, la spălat de vase.
Bătăile luate în orfelinate l-au marcat pentru tot restul vieții. Supliciul îndurat pe toată perioada copilăriei i-a dat și un sens în anii ce au urmat, acela de a sări în ajutorul celor necăjiți, asa cum a fost și el.
Din anul 2011 s-a dedicat celor nevoiași, după ce a „pus pe roate” o asociație nonprofit . „Ajutorarea celor nevoiaşi” este sloganul care îl ține în activitate și în ziua de astăzi.
Mihai nu cere bani! Tot sprijinul cerut pentru cei nevoiași constă în alimente, haine, dulciuri și alte produse de strictă necesitate precum cele igienico-sanitare.
Munca de ajutorare a celor nevoiași are și o răsplată pe măsură, spune Mihai! „Este vorba despre zâmbetul de pe fața lor!”
A fost abandonat de părinți imediat după naștere, iar mai mult de jumătate din viață a petrecut-o prin orfelinate.
Chinurile prin care a trecut la orfelinat, bătăile și abuzurile sexuale i-au deteriorat starea de sănătate.
Totuși, aceste încercări l-au ambiționat să-și îndeplinească visul: de a ajuta și de a aduce bucurie copiilor care trec prin aceleași suferințe, asemenea lui.
Voință de fier, puterea de a lupta, perseverență, dorința de a ajuta și de a face bine, curaj şi demnitate, toate aceste atribute îl caraterizează pe Mihai Căldăraru, un tânăr de 35 de ani, din București a cărui poveste de viață emoționează și, totodată, inspiră.
Lipsit de dragostea maternă și trăind printre străini, Mihai Căldăraru, directorul General al Direcției Generale de Asistență Socială din cadrul Asociației Europene a Drepturilor Omului și Protecției Sociale, a luptat zi de zi să depășească provocările și să meargă mai departe.
Dorind să aducă speranța unor zile mai bune, în aceste timpuri pline de încercări, Mihai Căldăraru se află acum în plină campanie umanitară, unde încearcă să adune sponsorizări pentru a le oferi celor care nu au posibilităţi financiare şi trăiesc la limita sărăciei.
“Am decis să pun umărul şi să-i ajutăm cu alimente și produse de igienă. În acest scop, am decis ca ziua mea de naștere să fie sărbătorită într-un mod diferit anul acesta.
Cadourile pe care doriți să mi le oferiți mie, vor fi transformate în sprijin pentru aceste familii defavorizate din medii rurale”, a transmis directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială din cadrul Asociației Europene a Drepturilor Omului și Protecției Sociale, Mihai Căldăraru.
Mihai Căldăraru a adăugat că sunt familii greu încercate în această perioadă peste tot în țară.
Chiar dacă nu se poate ajunge la toate, este important să se ofere constant sprijin celor aflați în nevoie.
O parte dintre aceste proiecte au fost desfăşurate şi în colaborare cu Asociaţia Europeană a Drepturilor Omului şi Protecţiei Sociale, un ONG care l-a „adoptat” pe Mihai şi l-a numit, în anul 2020, director general al Direcției Generale de Asistență Socială.
